Radiografia toracelui – Aprecierea sistemului cardiovascular la caine

Radiografia cardiacă trebuie să se folosească în principal:
1.Ca metodă de scrining pentru evaluarea marilor anormalităţi cardiace
2.Pentru aprecierea circulatiei pulmonare în strânsă legatură cu funcţia cardiacă
3.Pentru a determinarea optimă cât mai precoce a decompensării cardiace

Pentru evaluarea corectă a siluetei cardiace trebuie bine cunoscut efectul radiografic în urma poziţionării pacientului. În proiecţia ventrodorsală, inima apare mai alungită şi este aşezată paralel cu axul coloanei vertebrale. Aspectul cardiac este mai mare decăt normal din cauza distanţei mai mari între inimă şi filmul sau detectorului de radiaţie. In incidenţa dorsoventrală, diafragma este împinsă cranial, ceea ce determină reducerea volumului cavităţii toracice, deplasarea apexului cardiac spre stânga şi o aparenţă mai ovală a cordului. Aceste modificări sunt mai pronunţate la câinii de talie mare dar, sunt prezente în diferite grade mai mici la toţi câinii. De multe ori un cord normal radiografic este diagnosticat greşit ca fiind lărgit în special la rasele de câini condrodistrofice unde, cordul în mod normal apare mai rotunjit.
În radiografia cordului, graniţele interne şi externe ale camerelor cardiace nu sunt vizibile din cauza similarităţii de opacitate. Arterele coronare,  nu sunt vizibile iar suprapunerea vaselor pulmonare în incidenţa laterală poate duce la confuzii de diagnostic. La fel, delimitarile între atriul stâng şi ventriculul stâng sau atriul drept şi ventriculul drept, pot fi doar deduse radiografic. Aspectul intern al camerelor cardiace se poate vizualiza radiografic doar după introducerea unei substanţe de contrast – angiocardiografie. Ecocardiografia rămâne metoda de alegere in ceea ce priveşte examinarea aspectelor anatomice şi patologice cardiace.
Vasele pulmonare sunt într-o continuă dinamică, mărimea lor fiind în stânsă dependenţă de presiunea şi volumul intraluminal. Presiunea şi volumul se pot schimba rapid, ca de exemplu în deshidratarea secundară administrării de diuretice sau hiperhidratării secundară administrării de fluide intravenos. Ca atare interpretarea radiografică trebuie să ţină cont de managementul terapeutic al pacientului. Radiografiile secvenţiale sunt recomandate pentru evaluarea în dinamică a eventualelor schimbări terapeutice.
Elemente de anatomie radiografică cardiovasculară

 

1.Mediastinul cranial
2.Traheea
3.Aorta descendentă
4.Vena cavă caudală
5.Artera pulmonară stângă cranială (roz) si vena (albastru)
6. Artera pulmonară dreaptă cranială (roz) si vena (albastru)
7.Atriul drept
8.Ventriculul drept
9.Atriul stâng
10.Ventriculul stâng
11.Cupola diafragmatică dreaptă
12.Cupola diafragmatică dreaptă
13.Grăsimea pericardică
14.Artera pulmonară principală dreaptă
15.Artera pulmonară principală stângă

1.Mediastinul cranial
2.Atriul drept
3.Ventriculul drept
4.Atriul stâng
5.Ventriculul stâng
6.Aorta – marginea lateral
7.Vena cavă caudală
8.Arterele pulmonare
9.Venele pulmonare
10.Trunchiul arterial pulmonar
Aprecierea radiografică a marimilor cordului şi vaselor de sânge
Sunt aprecieri (practic având la bază măsurători standardizate) ce se pot face indiferent de tehnica radiologică folosită (analoagă sau digitală) şi măsurători ce sunt posibile a se executa numai în cadrul tehnicii de preluare digitală a imaginii având la bază programe de calculator dedicate pe domeniul medical veterinar şi pe diferite specii de animale, în speţă câini şi pisici. Soft-urile dedicate veterinar oferă posibilitatea utilizării unor măsurători standardizate de fiecare producător în strânsă dependenţă de algoritme medicale ştiinţifice. La ora aceasta sunt folosite pe piaţa veterinară diferite programe de preluare a imaginilor radiografice si diagnosticare dedicate domeniului medical uman însă acestea nu pot aprecia cu exactitate mărimea exactă a cordului şi vaselor de sânge şi practic imposibil a executa acele măsurători standardizate.
Măsurători posibile atât pe tehnica analoagă cât şi pe cea digitală dedicată veterinar.
Mărimea cardiacă normală

 

L – înălţimea umbrei cardiace
l – lăţimea maximă a umbrei cardiace
Ht – înălţimea toracelui

La nivelul coastei 5 mărimea lui L nu trebuie să fie mai mare de 2/3 din înălţimea toracelui; l – să cuprindă distanţa a 2,5-3,5 spaţii intercostale în strânsă dependenţă de conformaţia toracelui.

Determinarea mărimii cardiace utilizănd tehnica VHS (Vertebral Heart Sise)

 

L – lungimea maximă a cordului. Se măsoară de la aspectul ventral al ,,carinei,, până la apexul cardiac.
L – lăţimea maximă a cordului – se măsoară lăţimea maximă a cordului perpendicular pe lungime cu punctul de plecare de pe marginea caudală a cordului în apropierea peretelui ventral al venei cave caudale.
T4 – marginea cranială a vertebrei T4
Se numără vertebrele cuprinse pe lungimea celor două coordonate rezultând un coeficient. Acesta normal nu trebuie să depăşească 10,6. Deci mărimea cardiacă peste 10,6 trebuie considerată ca şi lărgire cardiacă. Unele rase de câini în mod normal coeficientul excede 10,6 (Golden Retriever, Boxer, Pharaoh Hound, Cavalier King Charles Spaniel). Este recomandat ca tot timpul să se urmărească semnele de insuficienţă cardiacă atunci când se evaluează coeficientul de mărime cardiacă.
Deşi VHS reprezintă doar o apreciere a lărgirii cardiace, el se mai poate folosi şi pentru monitorizarea seriată a mărimii cardiace pe acelaşi pacient, ulterior fiind de ajutor la evaluarea răspunsului la terapia specifică.

Evaluarea radiografică a mărimii vascularizaţiei toracice
Marimea normală a arterelor lobului cranial